Prietenia e un joc

     Am vrut sa scriu ceva si despre prietenie. Poate pana acum nu m-am axat suficient de mult pe acest subiect desi... face parte din cele mai importante lucruri din viata mea. Cred ca nu am vrut sa vorbesc despre asta datorita nesigrantei care ma cuprinde mereu. 
   Prietenie - Sunt atat de multe emotii ascunse in spatele acestui cuvant aparent simplu dar  complex in sentimente .
Brusc, imi apar in minte sute de chipuri atat de cunoscute dar parca totusi.. atat de straine in amintiri.
    Prieteni ? Mmm.. Imi amintesc de ei. Erau niste pioni rataciti pe tabla mea de joc. Off.. Tabla aceea. . O primisem cadou de la mami si de la tati. Era o tabla ciudata.. Ei o numeau inima.
    Si eu eram unul dintre pioni. . ne jucam impreuna. Aruncam zarurile pe rand dar de multe ori se intampla sa pierd. Nu pierdeam vieti ca in jocurile video. Pierdeam teritoriu.. 
Tablita mea era invadata de pioni !
Dar imi placea. Ma faceau sa ma simt bine. Unii dintre ei ma lasau sa castig  doar ca sa ma vada zambind. Nu tineau cont de reguli cand venea vorba de fericire. Ii iubeam mult pentru asta, de aceea le spuneam "adevarati prieteni".
In schimb.. altii faceau orice pentru a castiga. Incalcau regulile gandindu-se doar la propria persoana. Asa au aparut trisorii. Ii vedeam zilnic dar nu realizam de ce sunt ei in stare. Erau vicleni si egoisti. 
Ahh.. Mi-au smuls multe lacrimi de durere si dezamagire.. Atunci ii priveam ca pe niste demoni. Acum le pot da multe sinonime ca si "dusmani", "tradatori" sau "prefacuti".. dar pentru mine vor ramane mereu niste pioni cu sange rece care joaca al naibii de murdar.