Si simt.. e tarziu. Oftez in noapte, plang . . nu ma vede, nu ma aude, nu stie ca pe mine ma sfasie aceasta durere. Defapt.. nici nu ii pasa, nu i-a pasat niciodata. M-a folosit si m-a aruncat ca o hartie mototolita. Nu ma asteptam, am avut incredere, mi-a calcat-o in picioare, am avut o inima, a calcat-o si pe ea in picioare.. acum nu mai am nimic si totusi.. ma simt calcata in picioare cu cruzime. Un om atat de rau, de crud si prefacut. M-a mintit ! M-a mintit frumos. Totusi, dupa atat timp inca ma doare, imi opreste respiratia si mi se inunda ochii cand imi amintesc fiecare cuvant al lui, fiecare soapta rostita sau nerostita. Nu stiu ce era in mintea lui cand imi spunea acele cuvinte dar.. acum stiu sigur ca nu spunea ceea ce gandea, ceea ce simtea. Nu ! A preferat sa ma minta, nu i-a pasat nici o secunda, nu s-a uitat inapoi nici macar o clipa.
Mi-a tradat increderea de mai multe ori, ultima data nici nu credeam ca va fi ceva definitiv. Nu am crezut asta pana nu m-am vazut abandonata fara vreun sprijin sau ajutor, fara... el.
M-a abandonat in mijlocul oceanului stiind k nu pot inota. M-am chinuit, a fost greu !
Inca mai simt trauma aceea, disperarea care ma cuprindea in fiecare minut.. ma doboara psihic, ma doare inima de toate amintirile in care visam mai departe.. mult mai departe. A facut din mine ce a vrut, m-a jucat pe degete, ma tinea in palma.. pana s-a plictisit si m-a aruncat.. Nu cred ca stie in momentul asta cat m-a distrus in interior, si chiar daca ar sti nu cred ca l-ar interesa cat de putin.
Oricum.. nu vreau sa stie decat ca putea sa fie si el in locul meu.. roata se schimba si in acest razboi al sufletelor reci nu se stie cine cade si cine ramane in picioare. . .
