D.

Ai aparut in viata mea cand ma asteptam mai putin 
Poate ca mana destinului a facut sa ne-ntalnim..
Erai ca fructul interzis, mi-l doream dar nu il puteam avea
Pentru ca tu  fusesei cules deja.. de altcineva.
Prima impresie conteaza mult, asa-i?
La tine imi placea tot.. modul in ma priveai.
Aveai acel caracter asa de special
Parca trecuse o viata de cand te cunosteam.
Eram acolo, seara tarziu, in club
Adoram momentele cand te vedeam razand.
Toata seara m-am gandit sa joc bine un rol
N-am stiut ce sa aleg "victima sau pradator" ?
.
.
.
.
[...]

Te-am inselat.

Tentatia-i mare..
Ma simt ca in jungla.
Constiinta deja
A-nceput sa ma ajunga.
Infidelitate.. nu-i o noutate
Vreau sa ma schimb
Dar e mult de la vorbe la fapte.
"Iarta-ma iubitule,
Stiu ca am gresit"
E fraza de care
Amandoi ne-am plictisit.

Casa dulce casa!

      Acasa... locul in care ma simt cel mai in siguranta, spatiul in care imi gasesc lucrurile personale, un refugiu in care ma pot ascunde si locul in care ma intorc de fiecare data. 

Din punct de vedere sentimental...TU ma faci sa ma simt cel mai in siguranta, TU ma ajuti sa imi gasesc linistea si fericirea de care am nevoie, TU esti refugiul in care ma ascund de restul lumii, TU esti cel la care ma intorc mereu, pentru ca TU... esti acel ACASA.

Da, mi-a luat mult sa realizez asta. Am stiu in momentul in care mi-am dat seama ca nu pot trai fara tine. 

Am avut cea mai minunata casa pe care o putea avea cineva vreodata. Am avut grija de ea mereu... Doar era a mea. 

Vreau sa cred ca ...inca imi apartine. Defapt, asta simt.. este a mea!

Tuturor ni se intampa sa plecam de acasa... cu orele.. zilele.. noptile.. saptamanile.. cu lunile poate?

Ne distram, dormim in locuri straine, alaturi de persoane straine, sentimentul de adrenalina ne poseda simturile.. dar sa fim realisti.. gandul nostru e tot acasa... acolo.. la persoana pe care o iubim cu adevarat.

Vezi acum? Acelea nu au fost relatii pentru mine; au fost doar niste seri departe de casa. Am ratacit prin camere necunoscute, fara amintiri, dorindu-mi din adancul inimii sa plec din locul acela bizar si rece. 

Ahh, de cate ori am tanjit dupa caldura ta... Mi-a fost frica c-am sa te pierd. 

Au fost certuri.. discutii.. orgoliu.. lacrimi.. dor.. dragoste..

Dar eu.. NICIODATA n-am uitat drumul spre casa.. M-am intors mereu. Am batut la usa si am intrat.. Atat de cunoscut aerul asta.. N-a mai fost nimeni aici in lipsa mea.. Toate lucrurile la locul lor.. Mhm... Cat imi era de door ! Ma arunc in patul moale si raman acolo zambind.. Am uitat cat de comod e locul asta! 

Am intrebat confuza "Am mai fost pe aici, nu?"

Mi-ai raspuns scurt  "De multe ori." 

Imi amintesc.. Stiu ca ne-am certat. Am inceput sa plang. Eram dezamagita asa ca.. am plecat.

Mmm.. Si acum de ce m-am mai intors? 

Aaa.. da.. Pentru ca te iubesc. 

          Ma voi intoarce de fiecare data caci... Nicaieri nu-i ca acasa!

Prietenia e un joc

     Am vrut sa scriu ceva si despre prietenie. Poate pana acum nu m-am axat suficient de mult pe acest subiect desi... face parte din cele mai importante lucruri din viata mea. Cred ca nu am vrut sa vorbesc despre asta datorita nesigrantei care ma cuprinde mereu. 
   Prietenie - Sunt atat de multe emotii ascunse in spatele acestui cuvant aparent simplu dar  complex in sentimente .
Brusc, imi apar in minte sute de chipuri atat de cunoscute dar parca totusi.. atat de straine in amintiri.
    Prieteni ? Mmm.. Imi amintesc de ei. Erau niste pioni rataciti pe tabla mea de joc. Off.. Tabla aceea. . O primisem cadou de la mami si de la tati. Era o tabla ciudata.. Ei o numeau inima.
    Si eu eram unul dintre pioni. . ne jucam impreuna. Aruncam zarurile pe rand dar de multe ori se intampla sa pierd. Nu pierdeam vieti ca in jocurile video. Pierdeam teritoriu.. 
Tablita mea era invadata de pioni !
Dar imi placea. Ma faceau sa ma simt bine. Unii dintre ei ma lasau sa castig  doar ca sa ma vada zambind. Nu tineau cont de reguli cand venea vorba de fericire. Ii iubeam mult pentru asta, de aceea le spuneam "adevarati prieteni".
In schimb.. altii faceau orice pentru a castiga. Incalcau regulile gandindu-se doar la propria persoana. Asa au aparut trisorii. Ii vedeam zilnic dar nu realizam de ce sunt ei in stare. Erau vicleni si egoisti. 
Ahh.. Mi-au smuls multe lacrimi de durere si dezamagire.. Atunci ii priveam ca pe niste demoni. Acum le pot da multe sinonime ca si "dusmani", "tradatori" sau "prefacuti".. dar pentru mine vor ramane mereu niste pioni cu sange rece care joaca al naibii de murdar.

Atat

Da, l-am iubit. Am iubit ceea ce mi-am inchipui eu ca ar fi el - ceea ce doream sa fie. Acum il vad insa asa cum e in realitate, si sunt profund dezamagita.

Iubire ?

Hmm.. Mi-a luat atat de mult timp sa realizez chestia asta.. si imi va lua atat de mult timp de acum incolo sa gasesc o explicatie.. 
Dragostea dintre oameni este un fenomen al naibii de ciudat. 
Putem spune ca iubim o persoana pe care nu am vazut-o decat o singura data in viata. 
Spunem ca iubim pe cineva care ne face sa suferim in repetate randuri.
Putem iubi o persoana careia nu ii cunoastem nici numele.
Iubim pe cineva aflat la kilometrii departare.. 
Si eu, si tu , si ea , si el am spus la un moment dat cuiva "te iubesc". Oare chiar asa era ?
Cum te poate iubi cineva fara a stie nimic despre tine, de unde vi, unde ai crescut, prin cate lucruri ai trecut ..?
Chiar si tu, dragul meu, mi-ai reprosat mereu ca nu te credeam atunci cand imi spunei ca ma iubesti. Oare de ce ?
Tu nu ma cunosti. Nu stii ce imi place si ce nu.. nu stii nimic despre trecutul meu sau despre viitorul la care visez. 
Sa te intreb care e culoarea mea preferata? Nu ! Nu are rost. Nici asta nu stii .
Nici eu nu stiu multe lucruri despre tine.. pentru ca nu m-ai lasat sa te cunosc .. si cu toate asta intre noi exista ceva puternic.. atat de puternic si tine de atata timp.

Dragostea a fost si va ramane un mister.. acel mister care intra in vietile noastre si schimba totul. 

Visul

A fost ciudat. 

A urcat pe pervazul geamului , m-a privit in ochi atat de inocent, a tras aer in piept.. si a sarit. Am vazut-o cazand de la o inaltime atat de mare..corpul ei lovindu-se de stancile reci si dure si prabusindu-se brutal in apa . A luat cu ea si o parte din mine.  

Nu am putut sa reactionez.. toti nervii imi erau amortiti. Ahh.. si aveam atatea lucruri sa ii spun . . As fi stras-o tare la piept si i-as fi spus cat de mult inseamna pentru mine. Dar era tarziu, a ales sa plece din aceasta lume si eu n-am putut sa o opresc. Am inceput sa plang, sa tip cu toata fiinta mea. Durerea ma sfasia ingrozitor. Si atunci.... M-am trezit.
.
.

A fost un vis. M-am trezit cu un gust amar in gura.. gustul lacrimilor ce imi curgeau neincetat din ochi. 

Toata ziua nu m-am gandit decat la asta.. La cat de scurta e viata noastra si cat de repede se poate sfarsi. Am avea atatea de spus persoanelor la care tinem. Le-am spune ce rol important joaca in vietile noastre, le-am multumi din toata inima pentru ceea ce au facut si fac pentru noi si cat ii apreciem.. si totusi.. nu le spunem ceea ce simtim.

 De ce?

 Cand o sa le zicem ei nu or sa ne mai auda.. nu or sa ne mai vorbeasca sau stranga in brate.. Nu ar mai avea niciun sens. O sa ne para rau ca n-am fost in stare la momentul potrivit sa rostim niste cuvinte atat de simple dar incarcate cu sentimente si sinceritate.

Poti invata ceva nou din orice.. Cum eu azi mi-am dat seama, dintr-un vis dramatic , cat de important e sa spui ceea ce simti persoanelor dragi inainte de a fi prea tarziu.

Cu asta inchei. Noapte buna !