A urcat pe pervazul geamului , m-a privit in ochi atat de inocent, a tras aer in piept.. si a sarit. Am vazut-o cazand de la o inaltime atat de mare..corpul ei lovindu-se de stancile reci si dure si prabusindu-se brutal in apa . A luat cu ea si o parte din mine.
Nu am putut sa reactionez.. toti nervii imi erau amortiti. Ahh.. si aveam atatea lucruri sa ii spun . . As fi stras-o tare la piept si i-as fi spus cat de mult inseamna pentru mine. Dar era tarziu, a ales sa plece din aceasta lume si eu n-am putut sa o opresc. Am inceput sa plang, sa tip cu toata fiinta mea. Durerea ma sfasia ingrozitor. Si atunci.... M-am trezit.
.
.
.
.
A fost un vis. M-am trezit cu un gust amar in gura.. gustul lacrimilor ce imi curgeau neincetat din ochi.
Toata ziua nu m-am gandit decat la asta.. La cat de scurta e viata noastra si cat de repede se poate sfarsi. Am avea atatea de spus persoanelor la care tinem. Le-am spune ce rol important joaca in vietile noastre, le-am multumi din toata inima pentru ceea ce au facut si fac pentru noi si cat ii apreciem.. si totusi.. nu le spunem ceea ce simtim.
De ce?
Cand o sa le zicem ei nu or sa ne mai auda.. nu or sa ne mai vorbeasca sau stranga in brate.. Nu ar mai avea niciun sens. O sa ne para rau ca n-am fost in stare la momentul potrivit sa rostim niste cuvinte atat de simple dar incarcate cu sentimente si sinceritate.
Poti invata ceva nou din orice.. Cum eu azi mi-am dat seama, dintr-un vis dramatic , cat de important e sa spui ceea ce simti persoanelor dragi inainte de a fi prea tarziu.
Cu asta inchei. Noapte buna !
