Dar nu e dimineata.
Pentru mine e.. acum m-am trezit. Am deschis ochii larg si mi-am privit greselile. Greseli ce pana acum le-am negat .. mandria m-a impiedicat le vad.
Atatea remuscari ce ma seaca prin interior. M-am distrus singura ..
De ce? ..Din cauza unui lucru ce seama cu o boala incurabila.
Multi sunt cei bolnavi ce cauta antidotul, nestiind ca acesta se afla chiar in propria lor inima . Si eu fac parte din aceia..
Atata timp am indurat durerea provocata de aceasta boala.. Am varsat lacrimi si suspine sperand sa umplu un gol ce devenea tot mai mare pe zi ce trecea.
Vroiam totul.. totul doar ca sa ma vindec doar ca.. nu trupul mi-era bolnav , ci sufletul....
Am vrut sa ascund ranile sa nu le poata vedea nimeni. N-aveam nevoie de compatimire..
Le-am bandajat sperand sa treaca. Dar sangerau atat de tare incat ramaneau urme prea mari. Bandaje imbibate in lacrimi de sange.. Cu cat le ascundeam mai mult cu atat ma dureau mai tare.
In aceste cazuri .. doar timpul este cel care vindeca totul.
N-am aflat de ce anume sufar pana nu am simtit cum il pierd definitiv pe cel ce il iubesc cu toata fiinta mea. A fost verdictul ce l-am primit ca o lovitura .. sentinta mea la moarte sau la o viata plina de singuratate.
Din cauza acestei boli nenorocite multe persoare s-au indepartat incet. Persoane care inseamna mult pentru mine dar care s-au simtit amenintate de ceea ce urma sa devin daca nu ma vindecam cat mai repede..
Acum le inteleg. N-ar fi putut sa traiasca langa un monstru .
Mi-am dat seama.. salvarea mea se afla in puterea de a putea ierta persoanele ce mi-au gresit si cea de a obtine iertarea celorlalti fata de care am gresit.
Sunt o fata ca oricare.. si boala de care sufar se numeste ORGOLIU .
De azi voi incepe drumul spre vindecare si voi indrepta tot raul facut. Mi-am promis asta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu